Învins de sistem

Nu încă dar nu mai este mult.

Tot timpul m-am întrebat ce poate fi în mintea oamenilor cărora nu le pasă de ce se întâmplă în jur şi încetul cu încetul mă conving că răspunsul este: NIMIC.

Cât de simplu este să nu te gândeşti la NIMIC sau după cum logic mi se pare - să nu te gândeşti la CEVA. Cât de sweet este să te duci la servici, să vii acasă, să ai o cină şi să te uiţi la un pic de brainless fun fără să îţi încordezi neuronul neucis de muncă că pe lumea aceasta există o imensă prăpastie între săraci şi bogaţi, că poluăm şi ca urmare respirăm aer murdar şi bem apă infectată, că sunt peste 80 la sută din omenire care cred în toate poveştile posibile şi că ce ai putea face ca să schimbi ceva.

Go with the flow, vorba americănească plină de învăţăminte, ne face să ridicăm mâinile să give up şi să mergem cu turma înainte. Ce mai contează fizica, geologia, chimia sau matematica când avioanele se "evaporează" în Pentagon, ce mai contează logica şi filosofia când turma zice talk to jizăs şi ce mai contează să merg la vot când generaţii de politicieni fac exact la fel: promisiuni până la alegeri şi muls lobby-işti după.

Când e momentul în care realizezi că nu o să poţi face ceva şi că e mai bine pentru tine doar să te ocupi de bunăstarea celor care contează pentru tine şi să nu-ţi pese că în timpul în care am scris acestea Mumba Utunga s-a născut şi deja a murit într-un cătun prin Africa?

Ce poţi să îţi reproşezi când vezi popi luând ultima fărâmă de pensie de la o băbuţă necăjită?

Cum poţi să treci peste toate frământările de mai sus? Simplu. Te gândeşti la nimic sau nu te gândeşti la ceva.

Period.

Sau cum pot să îmi permit să pătez limba română inserând McDonaldisme în textul de mai sus? Şi mai simplu.

Gău uid dă flău.