Limba Noastră cea Română

În data de 31 August 1989 pe plaiurile Moldovei era instituită o sărbătoare unică în lume. Această sărbătoare era menită să confirme încă o dată că nu am uitat de unde venim, cine suntem şi mai ales ce limbă vorbim. Limba română era decretată limba oficială a statului Republica Moldova, Deşteaptă-te Române imnul oficial şi tricolorul a ajuns drapelul statului şi nimic nu părea să stea în cale reintrării pe făgaşul normalităţii a acestui spaţiu dintre Prut şi Nistru.

În 1994 vechea nomenclatură reuşeşte să cucerească puterea şi să schimbe imnul (culmea el numindu-se Limba Noastră), limba oficială devenind moldoveneasca în Constituţie iar visele moldovenilor fiind încă o dată spulberate.

În 1999 se crea o Alianţă pentru Democraţie şi Reforme care a făcut o reformă administrativă şi teritorială prin care se reinstituiau judeţele în Moldova. Asemănătoare Convenţiei Democrate din România această alianţă nu a reuşit să păstreze puterea decât un mandat din cauza costurilor sociale impuse de reformele susţinute de FMI şi în fatidicul an 2001 Partidul Comuniştilor a ajuns, spre uimirea oamenilor cu creier, să preia puterea. Paralela cu România fiind PSD-ul.

În 8 ani cu ei la putere Moldova a reuşit performanţa să ajungă ultima ţară din Europa, când acu 8 ani ne mândream ca fiind în faţa Albaniei şi a unor părţi din fosta Iugoslavie. Recent am citit un articol în National Geographic despre Somalia ca fiind un stat ratat. În acel articol la sfârşit era un grafic cu ţările ratate din lume împărţite pe continente. Republica Moldova era în capul listei europene. Următoarele ţări fiind Bielorusia şi Rusia. Să nu uităm că PCRM avea ca scop intrarea în Uniunea Rusia Belarus.

Supărător pe lângă faptul că au reuşit să distrugă Moldova ca ţară şi să ridice criminalitatea la nivel de stat, comuniştii au revenit la tezele KGB-iste de manipulare a adevărului istoric şi a oprimării identităţii naţionale româneşti din Republica Moldova. Dicţionarul Român-Moldovenesc, declaraţii precum că tricolorul e un steag fascist, eliminarea departamentului lingvistic sau încercarea de a introduce în şcoli un curs de istorie integrată în locul istoriei românilor sunt numai unele din încercările de a continua deznaţionalizarea românilor dintre Prut şi Nistru şi chiar după Nistru.

Odată cu lupta care au dus-o forţele democratice din Moldova, pe care se pare că o câştigă în fiecare zi, la noi reînvie speranţa că lucrurile vor intra pe făgaşul normal şi că vom sărbători în acest an 20 de ani de la proclamarea acestei sărbători unice în lume.

Această sărbătoare mă face să mă simt mântru că sunt român şi că vorbesc româneşte. Sunt mândru că sunt un moldovean român şi că fac parte din această mare familie din care fac parte şi ardelenii, bănăţenii, dobrogenii, muntenii, oltenii, maramureşenii şi orice altă regiune a României.

Fiţi mândri că sunteţi români şi sărbătoriţi această zi ca una a luptei pentru dreptul şi privilegiul de a fi român.

În cele din urmă, în aceeaşi notă cu Ion şi Doina Aldea Teodorovici, vă las cu o piesă de O-zone care evidenţiază ceea ce am scris mai sus.