Vreau să vă doară

Ştii când, moral,
Ţi-o trag la baza gâtului
N-am timp să-ţi explic
Estetica urâtului

Floarea mucigăită (sic!) a lui Arghezi a avut rolul de a îmi schimba unghiul din care privesc unele lucruri. Această abordare selectivă este utilă, când argumentele nu mai sunt percepute la valoarea lor reală, ca să înţelegi ceea ce pare de neînţeles.

.....

În clasamentul propriu filmul Forest Gump ocupă primul loc. Mi se pare extraordinar cum ajunge ca cel mai "bătut în cap" personaj din film să fie de fapt cea mai onestă, mărinimoasă şi loială fiinţă.

Această poziţie de leader al filmului a fost clătinată serios, recent, de două alte filme. Primul dintre ele, Match Point, este un film în care ajungi să simpatizezi cu un criminal care şi-a împuşcat amanta însărcinată cu copilul propriu de la doi paşi. Ajungi, atunci când poliţia investighează cazul, să îţi doreşti să scape cu toate că logica îţi spune că ar trebui să înfunde puşcăria. Al doilea film, La Vita e Bella, un film în care, în mijlocul unei situaţii care îţi sfâşie inima de durere, râzi cu lacrimi şi viceversa.

Le recomand vizionate pentru înţelegerea mai bună a luptei dintre raţiune şi spiritualitate şi pentru a înţelege cum frumosul, dreptatea şi adevărul pot îmbrăca forme nebănuite iar ceea ce azi consideri fiind capul poate fi pajura, mâine.

Această trecere peste formă şi concentrare pe conţinut m-a făcut să fiu un adept al mesajului celor de la Paraziţii care "împing la limită limba româna uzuala de multi prost vorbita".

Dacă, poate, nu sunt adept al misoginismului lor acut (pe care de altfel îl găsesc a fi foarte amuzant) sau al rasismului deghizat ingenios în unele melodii atunci sunt măcar un admirator al puterii cu care spun lucrurilor pe nume în ale politicii şi în ale religiei. Fraza care m-a făcut să scriu aceste rânduri este "Construiţi biserici când e lipsă de locuinţe căci nu ies bani din şcoli, adăposturi şi grădiniţe". Aceste cuvinte mi se par absolut geniale cum reuşesc să evidenţieze lăcomia, lipsa de raţiune şi mai ales contradicţia cu dogma pe care o promovează atât de intens liderii religioşi.

Piesa este întitulată Vreau să vă doară - un mesaj dublu adresat politicienilor şi popilor cât şi celor care îl ascultă. Nu ai cum să fii martor la atâta "lipsă de raţiune" şi să nu te doară.

Măcar şi în cur.